Adrienne Biro

Oare de ce e atat de greu sa ne povestim durerea?Daca lacrimile din suflet care curg neincetat,neindraznind sa mai inunde ochii si sa se reverse apoi pe obraz,s-ar transforma in litere care inlantuindu-se ar forma cuvinte,propozitii,ca mai apoi in final sa descrie un crimpei,o farama din viata,cat de simplu si usor ar fi.Daca ar trebui sa  scriu despre mine nu cred ca ar fi atat de dureros,dar fiind vorba despre fiica mea,totul capata alte dimensiuni.Cei ce au copii si ii iubesc mai mult decat pe propria lor persoana,stiu despre ce vorbesc si simt ca inima lor bate in acelasi ritm cu a mea.Indiferent daca sunteti mame sau tati,va mai amintiti clipa aceea sublima in care v-ati tinut pentru prima oara copilul in brate?Acea minune a lumii care va apartine in totalitate?Cine nu a asteptat cu infrigurare,emotie si bucurie momentul in care puiul iubit isi intoarce capsorul,te priveste,schiteaza un zambet timid,esti sigur ca te recunoaste,iar tie iti sare inima din piept,si te lauzi tuturor ca deja te vede!Rapiti-va un minut din timpul care parca niciodata nu ajunge,retraiti momentul acela plin de farmec si savurati-l.Am trait si eu acest moment in urma cu 23 de ani.Din pacate,ori din fericire,chiar nu mai stiu,astept din nou acest moment,sunt sigura ca va veni si poate va fi mai tulburator decat prima data.Iubita mea copila si-a pierdut vederea in urma cu 7 ani,de atunci traieste in bezna totala.Avea 15 ani,se pregatea pentru viata si viitor,cand brusc luminile rampei s-au stins iar cortina a cazut.Tu,care-mi citesti povestea fa o incercare! In casa pe care o cunosti atat de bine,du-te pe intuneric si cu ochii legati,dupa un pahar cu apa.Eu am incercat,nu e deloc usor.Acum gindeste-te ca propriul tau copil este condamnat la asta,zi de zi,clipa de clipa.Nu ti-ai da lumina ochilor sau chiar si viata doar sa mai poata contempla din nou un rasarit sau un apus de soare;sa mai vada din nou cerul instelat,ori cum fulgii de nea se astern incet acoperind pamintul cu un covor sclipitor de zapada?Dar sa-ti revada chipul pe care nu l-a mai vazut demult si pe care nu l-a uitat nici-o clipa,fiindu-i totusi dor de el…Bucurie,durere,apoi iar bucurie;acesta-i cursul vietii.Operata de doua ori pe creier,oarba si cu medicamente obligatorii pentru tot timpul vietii,Adrienne,fiica mea este mai puternica decat mine.Eu,ca mama,mai am doar suflet supraincarcat de suferinta,dar si de iubire si speranta,de incredere in Dumnezeu ca intr-o zi,draga mea fetita isi va vedea din nou zambetul oglindit in ochii mei.Poate e minunea pe care o astept de mult timp,CEL DE SUS Si-a intors privirea catre noi.Adrienne si-ar putea primi viata inapoi,prin implant de celule stem,care urmeaza sa fie efectuat in China,Qingdao,de dr.Mathew Ungar.Daca voua,celor care mi-ati citit povestea va vibreaza sufletul,mai mult,sau mai putin,si vreti sa ajutati cu o oarecare suma de bani,dupa puterea fiecaruia,soarele,raza cu raza,va incepe iar sa straluceasca.Adeseori,gandind la vremurile fericite,ma intreb:oare unde si cand a disparut tot risul,toata veselia?Se vor intoarce vreodata?Cu ajutorul Domnului si al vostru,poate da.Nadajduiesc si ma rog.Ma numesc COCIS RAMONA si v-am vorbit despre fiica mea BIRO ADRIENNE.Suma de bani pe care incercam sa o adunam pentru implant este 23.300 dolari,dar mai sunt nevoie si de altii pentru transport si multe altele.Venitul nostru provine doar din pensia de nevazator si salariul meu de insotitor permanent…e greu.Nu renuntam,mai devreme ori mai tarziu,vom plange inca o data de fericire;apoi vom rade!Daca doriti sa deschideti fereastra prin care sa patrunda LUMINA,atat cea ADEVARATA cat si cea a ochilor,clipiti o data si lasati o lacrima de-a sufletului sa cada in cutia milei si a iubirii.Veti fi la fel de fericiti ca si noi!   CONTURILE DESCHISE ORICARUI SUFLET sunt:RAIFFESEN BANK   LEI–RO93RZBR0000060011526490    EURO–RO49RZBR0000060011526506   USD–RO59RZBR0000060011526520